Cum să selectați un bit PDC inteligent?

1. Hardness rock: un concurs de duritate și flexibilitate

Indicator de miez: Capacitatea rocii de a rezista deformării sau zgârieturilor din plastic.

Provocări în rocile dure (cum ar fi granitul, bazaltul): duritatea ridicată duce cu ușurință la decuparea dinților de tăiere și la uzura severă a burghiei. Caracteristicile bițiilor de foraj adecvați:

Dintii de tăiere de înaltă rezistență: de înaltă calitateCutter PDCCu o rezistență puternică de impact și o bună stabilitate termică ar trebui să fie selectate.

Proiectare groasă a lamei: Îmbunătățiți rezistența structurală a corpului lamei pentru a rezista forței de reacție a rocii.

Unghiul mic de tăiere: mai multe unghiuri negative de rake (cum ar fi -15 ° până la -25 °) sunt de obicei adoptate, în principal pentru „răzuire” pentru a reduce riscul de fractură fragilă și pentru a îmbunătăți penetrarea.

Proiectarea protecției gabaritului armat: prevenițiForajuldiametrul de a scădea rapid din cauza uzurii severe.

2. Abrasivitatea rocilor: testul final al durabilității

Indicator de miez: capacitatea rocilor de a purta dinții de tăiere șiForajulcorp (strâns legat de conținutul mineralelor dure, cum ar fi cuarțul).

Formațiuni de roci extrem de abrazive (cum ar fi gresie de cuarț, granit cu granulație grosieră, straturi de chert):

Caracteristici adecvateBITS de foraj:

Dinti de tăiere rezistenți la uzură ultra-uzură: utilizați straturi PDC cu o stabilitate termică mai mare și o rezistență mai puternică a uzurii.

Strategie de aranjare a dinților densi: Creșteți numărul de dinți de tăiere pentru a împărtăși încărcarea de uzură a unui singur dinte.

Structura hidraulică optimizată: Asigurați îndepărtarea eficientă a butașilor pentru a evita uzura accelerată din cauza măcinării secundare.

Zonele de protecție a gabaritului armat/rezistente la abraziune: carbură de hardfacing sau materiale cu diamante incrustate în zonele de protecție a umărului și a gabaritului.

3. Structura de formare și omogenitatea: adaptabilitatea la formațiuni complexe

Considerații de bază: gradul de dezvoltare a lenjeriei de pat, articulații, fracturi în formarea rocilor și situația alternativă a straturilor dure și moi.

Formații complexe (cum ar fi zonele de fractură de defecțiune, șisturi cu articulații puternic dezvoltate, interbe de piatră de gresie):

Caracteristici adecvateBITS de foraj:

Rezistență cu impact ridicat: tăierea dinților șiForajulCorpul trebuie să poată rezista la sarcina de impact cauzată de modificările bruște ale formației.

Proiectarea stabilității: proiectare bună a echilibrului forței (fluctuație a cuplului scăzut) și structură de protecție a gabaritului pentru a preveni vibrațiile excesive sau deviereaForajulîn zone de fractură sau straturi moi.

Structura de tăiere flexibilă: Poate adopta dimensiuni mixte ale dinților sau diferite modele de unghi de rake din spate pentru a spori adaptabilitatea în formațiunile de roci eterogene.

4. Parametri de foraj: stadiul pentru performanță

Potrivire de bază: designulForajulTrebuie să se potrivească cu gama preconizată de greutate pe bit (WOB) și viteza de rotație (RPM).

Puncte cheie:

WOB ridicat/RPM scăzut: de obicei adecvat pentru formațiuni dure, care necesităForajulPentru a avea o structură mai puternică (cum ar fi lamele groase) și dinții de tăiere a unghiului negativ.

WOB scăzut/RPM ridicat: potrivit pentru formațiuni moi până la medii,ForajulPoate fi proiectat cu dinții de tăiere a unghiului pozitiv mai ascuțit și o structură hidraulică propice îndepărtarea cipurilor.

Optimizarea parametrilor: Chiar dacă bitul de foraj în sine este potrivit pentru formarea rocilor, parametrii de foraj nerezonabil (cum ar fi WOB excesiv care afectează formațiunile dure, deplasarea insuficientă care duce la acumularea de butași) va provoca daune premature ale bitului de burghiu sau eficiență scăzută.

5. Tipuri de burghiu PDC: fiecare are specialitatea sa

Clasificare de bază: în funcție de obiectivele de proiectare și scenarii de aplicare, există principale tipuri dePDC burghiu:

Tip standard: versatil, potrivit pentru formațiuni omogene de nivel mediu până la mediu.

Tip îmbunătățit/rezistent la impact: structură consolidată (cum ar fi lame îngroșate, protecție îmbunătățită a gabaritului, dinți rezistenți la impact), special concepute pentru formațiuni dure, zone de fractură sau medii cu vibrații ridicate.

Tipul extrem de abraziv: utilizarea celor mai rezistente la uzură, aranjarea densă a dinților și protecția gabaritului armat, specializată în formațiuni extrem de abrazive (cum ar fi gresia de cuarț).

Tipul de puț profund/ultra-adânc: accent special pe stabilitatea termică și fiabilitatea în medii de înaltă temperatură și de înaltă presiune.

Tipul special de direcție/orizontală: optimizat pentru orientare, stabilitate și capacitate anti-whirr.

Concluzie: luarea deciziilor multidimensionale pentru o potrivire precisă